CEO, Artego, polonezii, greva foamei…draci de amiaz’

0
224

Începurăm să căcăm steagul din nou. Am stat potol, toate bune și frumoase, până ne-am trezit iar luați de viituri scandaloase. Adevărat că unele sunt mai artificiale, altele sunt venite pe o lipsă de comunicare și nu în ultimul rând alimentate de politic. Este tradițional deja, când avem liniste… dăm cu maneaua în blană.
Pe speța Artego – CEO, lucrurile se pare că au fost mediatizate de mediul politic, același care probabil a și generat scandalul. Logic să găsească o soluție de compromis deoarece la nivel de județ stăm atârnați in două întreprinderi plus CEO.
Dacă în 27 de ani clasa politică a sfâșiat toată industria, este de bun simț să pună dracului mâna și să conserve ce mai avem. Adică…aproape nimic.
Asta dacă nu cumva vor să ne canibalizăm și ulterior să ne mâncăm între noi!
În speța greviștilor lucrurile stau mai nașpa. Stau mai nașpa fiindcă la mijloc se află sindicatele!!! Când vorbim de sindicate, analizăm nițel istoricul lor și vedem un fel de SRL uri care au principal obiect de activitate “agitarea pe degeaba”. Degeaba este pentru muncitori!! Pentru lideri nuuuu. Ăia, cu mici excepții, sunt doar transmițătorii mesajelor politice.
Nu știu de ce am eu impresia că și sindicatele sunt de stânga, dreapta, față, spate…gen viteze la mașină. Trist. Spun trist, pentru că muncitorul de la talpă nu se mai simte reprezentat de nimeni și mai mult decât atât, nu mai știe în cine și pe cine să mai creadă! Mă repet, cred că asistăm și în zona asta la o dezorientare a oamenilor, dezorientare pornită de la neîncredere. Sunt de înțeles, atâta timp cât de-a lungul timpului au suferit numai dezamăgiri din partea unora care se presupune că trebuia să militeze pentru drepturile lor!!!
La câți algoritmi am auzit despre cât, cum, unde și care beneficiază de măriri salariale, vă spun cu sinceritate că am înțeles exact cat au înțeles și o mare parte din angajații CEO. Adică…nimic!
De aici și problemele. Muncitorul șade cuminte și așteptă seringile cu “serul adevărului”. Unii îi bagă într-o ureche, alții în alta…și tot așa. Cât adevăr și ce interese sunt in spate la fiecare seringă…dracu ăla de amiaz’ din titlu știe! Până una alta, asta-i viața, trăim în țara obligațiilor și lipsită de drepturi. SĂ TRĂIȚI!